În studiile economice actuale, serviciile sunt tratate ca un sistem de utilităţi, în care beneficiarul
cumpară sau foloseşte o anumită utilitate, nu un produs. Aceasta îi conferă anumite avantaje sau satisfacţii,
neconcretizate sub o formă materială şi destinată satisfacerii unor nevoi personale sau sociale.
Din definiţie rezultă principalele caracteristici:
a) natura social-economico-financiară a serviciilor;
b) imaterialitatea şi intangibilitatea serviciilor;
c) nestocabilitatea, nondurabilitatea, eterogenitatea;
d) simultaneitatea producţiei-consumului-utilităţii serviciilor;
e) lipsa proprietăţii, dar inseparabilitatea serviciilor de prestator, precum şi de consumator;
f) beneficiile, avantajele, satisfacţiile pe care le provoacă serviciile asupra consumatorilor finali.
Sursa: Susana-Irina Iosof – Economia serviciilor – 2015 – Tg. Mureş
Crearea şi livrarea serviciilor către consumatorii finali necesită proiectarea şi implementarea unor proceduri
eficiente.